Roinița (Melissa officinalis) este o plantă aromatică deosebită. Face parte din familia mentei. În popor mai este cunoscută sub numele de „melisă”, „busuiocul stupului” sau „balsam de lămâie” (I).
Roinița este utilizată ca plantă medicinală de mai bine de 2.000 de ani, potrivit unor consemnări de dată veche din „Historia Plantarum” și „Materia Medica” (II).
Ceai de roinita beneficii
Paracelsus, care a trăit între anii 1493 și 1541, scria despre capacitatea roiniței de a reînsufleți o persoană. O recomanda în toate afecțiunile de origine nervoasă.
De altfel, roinița este cunoscută în medicina tradițională ca o plantă sedativă și anxiolitică (I).
Efectele ei sedative blânde, dar și antiseptice, se datorează conținutului de ulei volatil bogat în citral, citronelol, citronelal, geraniol și linalol (II).
Frunzele de melisă sunt bogate în polifenoli (eugenol, geranial) și taninuri.
Toți acești compuși înzestrează planta cu proprietăți calmante, antivirale, tonice, antispasmodice, digestive și antihelmintice. (II)
Citește și Ceaiul de roiniță un remediu aromat pentru infecțiile virale
În scop terapeutic se folosesc frunzele. Acestea pot fi folosite la prepararea unei infuzii cu acțiune tranchilizantă, benefică în tulburările sistemului nervos.
Studiile au confirmat că infuzia de roiniță exercită un efect relaxant asupra sistemului nervos. Ameliorează durerile de cap, nervozitatea, amețeala, insomnia și oboseala.
Ceaiul de roiniță este cunoscut de asemenea ca un bun stimulent pentru memorie. Întărește funcțiile cognitive și poate fi utilă în maladia Alzheimer. (III)
Citește și Roinița îmbunătățește memoria, păstrează tinerețea neuronilorși a celulelor nervoase
Pe lângă efectele calmante, alte proprietăți proeminente ale roiniței sunt cele coleretice, carminative și stomahice.
Melisa este de asemenea un bun bacteriostatic și antiseptic. Datorită taninurilor pe care le conține are acțiune antidiareică. (III)
Roinița se remarcă prin efectele sale benefice asupra sistemului nervos și a tractului gastrointestinal. Are efect tonic asupra stomacului, favorizează digestia și crește secrețiile biliare.
Iată câteva din principalele sale utilizări terapeutice (II):
gaze stomacale spasme gastro-intestinale colici la copii și adulți stări nervoase senzație de vomă în sarcină diaree dischinezie biliară colită cronică anorexie răni
Frunzele de roiniță, la fel ca cele de mentă, pot fi folosite și la salate, sosuri, limonade, sucuri, cocktailuri sau lichioruri.
Însă cel mai des, planta este consumată sub formă de ceai. Infuzia simplă se prepară dintr-o 1 linguriță de frunze și 200 ml de apă clocotită. Pot fi administrate 2 căni de ceai pe zi.
Citește și Roinița planta care calmează nervii și simțurile, liniștește și bucură inima
Un ceai mai concentrat poate fi obținut din 15 30 de frunze sau flori de roiniță și 1 cană cu apă clocotită. Acesta este recomandat persoanelor care suferă de amețeală, pierderi scurte ale cunoștinței, dureri de cap, crize de nervi sau digestie dificilă. Se consumă doar câte 1 cană pe zi. (II)
Datorită faptului că nu conține cafeină, acest ceai poate fi băut cu regularitate. Înlătură grețurile matinale și arsurile stomacale.
Consumat după masă, reduce flatulența, durerile provocate de colici și alte tulburări gastrice.
Totodată, infuzia de roiniță scade tensiunea arterială și îmbunătățește circulația sangvină și funcția cardiacă.
Studiile au arătat că substanțele din roiniță suprimă producția hormonului de stimulare tiroidiană (TSH). Din aceste considerente, planta poate fi utilă în tulburările hipertiroidiene, precum boala Basedow-Graves (gușa exoftalmică). (III)
Citește și Roinița ajută în tulburările de memorie, hormonale și tiroidiene (mod de administrare)
Ceaiul de roiniță poate fi întrebuințat și extern. Are efect antiseptic și cicatrizant. Se folosesc 2 lingurițe de frunze la 1 cană cu apă. Se adaugă în apa de baie sau se folosește sub formă de comprese.
Băile și cataplasmele cu ceai de roiniță favorizează vindecarea rănilor. Pentru un efect și mai bun, se pot adăuga și alte plante, ca de pildă arnica, cimbrișorul sau mugurii de plop. (II)
Sezonul roiniței este scurt. Planta poate fi culeasă doar în intervalul iunie august, înainte sau în timpul înfloririi. Recoltarea se face prin strujirea tulpinilor și a ramurilor, pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua.
Atenție, din cauza mirosului (de lămâie), roinița poate fi confundată cu alte plante, precum mătăciune sau cătușnica. (II)
Surse articol:
I. A. Scholey, C. Stough, Lifetime Nutritional Influences on Cognition, Behaviour and Psychiatric Illness, 11 Neurocognitive effects of herbal extracts, Lifetime Nutritional Influences on Cognition, Behaviour and Psychiatric Illness, Woodhead Publishing Series in Food Science, Technology and Nutrition, 2011, Pages 272-297: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9781845697525500119II. Ștefan Mocanu, Dumitru Răducanu, Roinița, Plantele Medicinale Tezaur natural în terapeutică, București, 1986, pp. 141-142III. Nutrition and You, Lemon Balm Tea Nutrition facts: https://www.nutrition-and-you.com/lemon-balm-tea.html
sursa: lataifas.ro