„Cum arată astăzi şcoala, aşa va arăta mâine ţara”, spunea Spiru Haret, iar afirmaţia lui este la fel de valabilă azi, ca şi atunci când a fost făcută. Dacă vom întreba orice cadru didactic, ne vă va spune că avem nevoie disperată să recuperăm cele aproape trei decenii în care reforma educaţiei a eşuat. De 30 de ani nu am putut să facem şi să ducem la capăt un proiect solid şi unitar, inspirat din exemplul statelor care au reuşit. Vechii politicieni au reuşit contraperformanţa de a experimenta greşit sau de bloca proiecte de reformă în domeniul educaţiei, fie când s-au schimbat guvernările, fie chiar în cadrul mandatului aceluiaşi ministru.
Realitatea în şcoli este una care trebuie să ne dea de gândit serios: România are cele mai multe persoane care ştiu să citească, dar nu înţeleg ce citesc, iar abandonul şcolar face ravagii, noi având cea mai mare rată din UE de abandon în mediul rural şi locul 3 general, după Estonia şi Malta, la părăsirea timpurie a şcolii. În plus, suntem singurul stat din întreaga UE în care valorile acestui indicator, în loc să scadă, cresc de la an la an.
Pandemia de acum subliniază un lucru care era greu de crezut cu câţiva ani în urmă: mai mult de jumătate dintre copiii care intră în şcoala primară în prezent vor ajunge să lucreze în joburi care astăzi nu există. Cum trebuie să se schimbe educaţia în România şi în judeţul Alba? Tehnologia se dezvoltă cu rapiditate şi ne influenţează vieţile tot mai mult. O parte dintre competenţele căutate cu ani în urmă vor fi înlocuite. În prezent şi în viitorul apropiat se va pune mare accent pe abilităţi precum capacitatea de rezolvare complexă a problemelor, gândire critică şi creativitate.
Rolul educaţiei este vital şi înseamnă mai mult decât a furniza viitori angajaţi pentru piaţa muncii. Educaţia trebuie să determine o creştere a capacităţii copiilor de a-şi dezvolta competenţe, gândirea critică, capacitate de a pune întrebări şi de a raţiona. Sunt expresii pe care le auzim foarte des şi nu e suficient doar să le rostim, pentru că simpla lor rostire în spaţiul public nu produce efecte.
Schimbarea pe care USR o va promova în educaţie constă în regândirea sistemului şi a întregului proces de educare, punând în centrul său copilul şi tânărul, precum şi pe părinţii săi, în calitate de beneficiari ai serviciului public de educaţie. Nu este suficient faptul că s-a încercat reformarea curriculei, dacă în continuare procesul de învăţare este orientat exclusiv pe evaluări de conformitate, nu pe dezvoltarea de abilităţi de cunoaştere, motivaţie şi evoluţie a elevilor. Cealaltă mare cangrenă a învăţământului românesc este politizarea: nu de puţine ori inspectorii şcolari şi chiar şi directorii de şcoli sunt înregimentaţi politic şi au tendinţa de a răspunde la comandă politică. Acest fapt face ca elemente precum proiectul personal, viziunea de dezvoltare sau parcursul profesional să fie trecute pe locul doi, după mandatul politic. La fel cum fragmentarea la vârful sistemului a generat incoerenţa proiectului naţional de educaţie şi instituţionalizarea mediocrităţii, acelaşi fenomen se întâmplă şi la nivelul judeţelor, respectiv al şcolilor.
În calitate de viitor senator care va reprezenta judeţul Alba în Parlamentul României, voi susţine activ descentralizarea şi depolitizarea învăţământului şi transferul puterii de decizie către comunităţi. Voi milita pentru găsirea unor soluţii eficiente de a schimba viziunea privind modul de predare, pentru a stimula gândirea critică a elevilor, îmbinând experienţa, valorile şi competenţele în procesele educative. Trebuie ca, pe lângă materiile obligatorii, elevii să poată alege materiile pe care le vor studia în funcţie de interesele proprii. Este nevoie să încurajăm gândirea critică şi folosirea argumentaţiei ca mecanism de stimulare a copiilor. Profesorii trebuie să aibă posibilitatea reală de a-şi adapta mai bine planificările la specificul claselor de elevi şi să decidă singuri, dacă şi în ce măsură au nevoie la clasă de suportul unui manual sau auxiliar. Şi, am mai constat o problemă, care bulversează pe cei mici şi-i fac să se îngrozească de şcoală: temele grele pentru acasă. Acestea trebuie să fi reduse la minim pentru elevii din ciclul primar, de exemplu. Sistemele evoluate de învăţământ (cum ar fi Finlanda) au renunţat la temele pentru acasă pentru copiii de vârstă preşcolară şi şcolară mică, considerând că nu contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului, ci doar generează epuizare.
Toate măsurile pe care lei voi lua, în calitate de senator, vor avea la bază campanii de informare a cetăţenilor şi dezbateri cu cadrele didactice, cu părinţii şi cu elevii, alături de care am fost mereu.
Pentru că nu ne mai dorim analfabeţi funcţionali în societate!
Adrian SIMION,
Candidat USR PLUS pentru Senatul României