Într-o eră dominată de digital, teatrele și sălile de spectacole din România, odinioară inima vieții culturale a orașelor, par să devină doar o amintire. Tot mai mulți români aleg să-și petreacă timpul în activități mai practice, departe de scena teatrală, conform relatărilor de pe rețelele sociale.
Oravița, un mic oraș din Banatul montan cu sub 10.000 de locuitori, găzduiește cel mai vechi teatru de pe teritoriul României, construit la începutul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, peste 200 de instituții teatrale au fost ridicate în țară, cele mai cunoscute fiind teatrele din marile orașe, care au funcționat aproape neîntrerupt în ultimele două secole, informează adevarul.ro.
Totuși, interesul românilor pentru activitățile culturale, inclusiv teatru și cinema, este în scădere, arată datele Eurostat din 2022. România se numără printre țările cu cea mai redusă participare la astfel de evenimente din Uniunea Europeană, cu doar 22,2% dintre românii peste 16 ani declarând că au fost la cel puțin o activitate culturală în ultimul an. Media europeană este mult mai ridicată, iar doar bulgarii par să fie mai puțin interesați de teatru, operă sau cinematografe, conform raportului din 2024.
În ultimii ani, mai multe teatre și case de cultură din România au fost renovate cu fonduri europene, fiind redeschise pentru public. Investițiile au vizat atât orașe mari precum București, Cluj-Napoca și Timișoara, cât și localități mai mici, cum ar fi Hunedoara, Deva sau Oravița. Cu toate acestea, în alte zone, clădiri istorice care au găzduit teatre au rămas abandonate de ani buni. Localnicii își amintesc că, în perioada comunismului, aceste spații erau mai animate, găzduind nu doar spectacole ale teatrelor mari, ci și trupe locale, coruri sau ansambluri artistice ale întreprinderilor din orașele industriale.
Ce mai înseamnă teatrul pentru români?
În era digitală, teatrul pare să-și piardă atractivitatea pentru mulți români. Pe platforma Reddit, un utilizator a invitat internauții să-și împărtășească experiențele legate de teatru, după ce partenera sa a refuzat să-l însoțească la un spectacol, motivând că s-ar plictisi. Răspunsurile au fost împărțite: unii au vorbit cu entuziasm despre ultimele piese văzute, în timp ce alții au catalogat teatrul drept o activitate „pentru snobi” sau o pierdere de timp.
„Îmi place să merg la teatru, cât de fascinant mi se pare modul în care regizorul, împreună cu actorii și scenograful, pot să creeze întregi lumi pe o scenă, fix în fața noastră. Să vezi cum dintr-un decor simplu prinde viață o lume întreagă e ceva ce nu-mi oferă niciun film. E viu. E acum”, a povestit un utilizator pe Reddit, subliniind unicitatea fiecărei reprezentații: „Fiecare reprezentație e unică. Dacă actorii sunt buni, parcă simți și tu ce simt ei.”
Un alt pasionat de teatru a adăugat: „Sunt într-un domeniu foarte sobru și mi se pare hrană pentru minte și suflet să evadez uneori în altă lume, printr-o piesă de teatru bună. Artele sunt pentru suflet, pentru echilibru. Nu toată lumea trebuie să le aprecieze, dar e trist când sunt respinse fără măcar o încercare sinceră.”
Unii români au descoperit farmecul teatrului abia mai târziu în viață. „Mulți ani am crezut că teatrul nu e pentru mine. Când eram copil am fost la o piesă nepotrivită vârstei mele și m-am plictisit groaznic. Dar mulți ani mai târziu am fost din nou, la o comedie cu George Ivașcu. M-am distrat enorm și de atunci am prins drag. Weekendul viitor merg cu copilul la Nottara și abia așteptăm amândoi”, a mărturisit un alt utilizator.
Nemulțumiri și indiferență față de teatru
Pe de altă parte, există și voci care privesc teatrul cu reticență. „Să fiu sincer, teatrul mă plictisește. Nevasta-mea încearcă de ani de zile să mă convingă să merg, dar nu mă regăsesc. Am fost acum vreo 4-5 ani, încercam să mă culturalizez. Am vrut să merg la baie și toată lumea s-a uitat la mine de parcă înjuram actorii. A fost ultima oară. Prefer altceva în acest timp”, a relatat un internaut.
„Nu pot sta nemișcat două ore într-o sală mare. Prefer filmele. Nu mai merg la teatru de când eram mică. Mi se pare că e ceva plictisitor și pretențios. Arta, în forma aia, e pentru snobi”, a spus o altă persoană. Un alt utilizator a criticat atitudinea unor spectatori: „Sunt mulți care merg la teatru doar ca să pozeze în intelectuali. Același tip de public de la vernisaje și concerte de la Ateneul Român. Multă spoială, puțină profunzime.”
Costul biletelor este un alt obstacol pentru unii români. „N-am fost niciodată la teatru, pentru că mi se pare prea scump biletul. La cinema e mai accesibil și mai comod”, a declarat un utilizator. Alții s-au plâns de durata exagerată a unor spectacole: „Sunt foarte multe piese acum, mai ales la teatrele mari, care sunt de o mediocritate incredibilă. La unele m-am întrebat de ce am pierdut trei ore din viață. Pentru orice spectacol tras de păr se găsesc pe net oameni care îl ridică în slăvi. Dar când mergi, realizezi că tot ce ți-au promis este fum”, a spus un spectator dezamăgit. „Ultima dată când am fost la teatru, piesa a durat patru ore. Patru! Am crezut că mor. Era o poveste trasă de păr, lungită inutil”, a adăugat acesta.
Controverse și dezamăgiri pe scenă
Unii spectatori au fost deranjați de vulgaritatea anumitor piese. „Adoram teatrul, până să înceapă să fie pângărit cu vulgaritate. La una dintre piese, plecau oamenii din sală cu zecile. M-am simțit jenată. Am fost la piese în care actorii se dezbrăcau complet, simulau scene sexuale pe scenă. Nu asta caut eu într-un act artistic. Nu mai merg dacă nu e ceva cu adevărat excepțional”, a scris un român.
O altă spectatoare a povestit o experiență neplăcută la Teatrul Național București: „Am ieșit după 40 de minute. Atât am rezistat la acel spectacol. Urletele și agresivitatea aruncată, nu jucată, ci trăită de actori m-au făcut să cedez. Oare trebuie să se zvârcolească actorul ca să pricepem ideea?”, s-a întrebat aceasta pe grupul de Facebook „Mergem la teatru”. Gestul său a stârnit reacții contradictorii. „În primul rând, nu se iese din sala de spectacol pentru că nu vă place spectacolul. Unde e respectul față de actori, față de întreaga echipă a instituției, față de ceilalți spectatori? Ieşi afară doar dacă îți este rău, dacă s-a întâmplat ceva nasol. Nu ieşim aşa din plictiseală”, a replicat un utilizator.
Totuși, o actriță a apărat dreptul spectatorilor de a părăsi sala: „Există o tendință vizibilă de a șoca, dar mă întreb sincer câți își asumă cu adevărat efectele acelui șoc. Am văzut spectacole grotesc de vulgare, atât în țară, cât și în străinătate. Dar arta înseamnă să arunci cu violență și vulgaritate pe pereți? În altă ordine de idei, nu am trăit niciodată experiența ca lumea să plece din sală în timpul unui spectacol în care joc. Presupun că este dureros pentru actori. Dar, dincolo de orice, spectatorul are acest drept – să aleagă. Să plece. Să nu fie judecat pentru asta.”