Sporul de vechime in munca, desi nu este un drept izvorat din lege, se acorda in baza prevederilor din contractele individuale sau colective de munca. Astfel, daca in contractul de munca este prevazuta o anumita perioada necesara pentru calcularea sporului de vechime, in momentul insumarii acelei perioade angajatul va beneficia de un spor la salariu.
Ce este si cand trebuie acordat?
Sporul de vechime in munca este un drept prevazut in contractele individuale sau colective de munca si consta in acordarea unei sume suplimentare de bani la salariu, in functie de vechimea in munca a angajatului respectiv.
In perioada 2007-2010, sporul de vechime era reglementat de Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National care stabilea anumite limite, minime si maxime, ale acestuia.
In prezent, conform Codului muncii, art. 40, alin. 2, lit. c, angajatorii au obligatia sa acorde salariatilor drepturile ce decurg din lege, dar si din contractele colective sau individuale de munca. In concluzie, daca in contractul de munca este prevazut sporul de vechime, atunci angajatorul trebuie sa il acorde in momentul in care salariatul a atins gradul de vechime in munca specificat.
De asemenea, contractele colective de munca aflate in desfasurare la data intrarii in vigoare a Codului muncii (Legea 40/2011) urmeaza sa isi produca efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate. Deci daca acestea contineau prevederi cu privire la sporul de vechime, angajatorii vor trebui sa il acorde in continuare.
Cum se acorda sporul de vechime?
Conform Codului muncii (art. 16, alin. 3), munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca. Asadar, vechimea in munca se refera la totalitatea perioadelor in care o persoana a desfasurat activitati in baza unui contract individual de munca, si nu doar perioada in care salariatul a lucrat in cadrul unei anumite societati.
Conform legii in vigoare, angajatorul are obligatia de a acorda, ca si spor pentru vechimea in munca, minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% pentru mai mult de 20 de ani, din salariul de baza.
Legea lasa insa la latitudinea angajatorului modalitatea de esalonare. De exemplu, angajatorul poate acorda un procent de 7% din salariul de baza al angajatului pentru o vechime de 7 ani in munca, sau poate acorda acelasi spor la o vechime de 10 ani. Insa aceasta modalitate de plata trebuie clar prevazuta in cadrul unitatii, astfel incat toti salariatii sa o cunoasca.
In practica insa, procentul sporului de vechime variaza in functie de urmatoarele transe:
5 % intre 3 5 ani vechime in munca
10% intre 5 10 ani vechime in munca
15% intre 10- 15 ani vechime in munca
20% intre 15- 20 ani vechime in munca
25% peste 20 ani vechime in munca
Pe langa sporul de vechime in munca, angajatorul poate sa acorde si unul de vechime in cadrul societatii sale (este optional).
De retinut este ca la un salariu minim pe economie, vechimea in munca nu este cuprinsa in salariu, si deci va trebui adaugat sporul pentru vechimea in munca.
Vechimea in munca
Munca prestata in baza unui contract individual de munca constituie vechime in munca. Astfel, daca legea nu prevede nicio distinctie cu privire la durata de timp stipulata in contract, vechimea in munca se refera la totalitatea perioadelor in care persoana a desfasurat activitati in baza unui contract individual de munca.
In concluzie, vechimea in munca se va calcula in raport cu perioada de timp lucrata, si nu cu orele de munca prestate. Deci, daca o persoana a muncit 2 ani cu jumatate de norma va avea o vechime in munca de 2 ani, si nu de 1 an.